Andrei Bălan se ocupă de pregătirea fizică a baschetbaliștilor de la U-Banca Transilvania. A jucat fotbal la Universitatea Cluj, Beșiktaș Chișinău, FC Zalău sau FC Baia Mare, apoi a devenit preparator fizic. Din anul 2016 lucrează la formația noastră, ocupându-se, în primă instanță, de juniori. Perioada pandemiei reprezintă o provocare pentru orice sportiv, așa că Andrei Bălan a subliniat, cu ocazia unui interviu, aspectele importante în privința reluării activității.

Andrei, cum a fost această perioadă pentru tine și în ce fel te-a afectat pandemia?

A fost o perioadă destul de ciudată pentru mine, practic a fost prima dată după foarte mulți ani în care am fost rupt atât de mult de fenomenul sportiv. Cred că nici când eram junior nu aveam pauze atât de lungi. A fost o vacanță forțată și deloc binevenită din punctul meu de vedere pentru sportivi și tot ce înseamnă sportul de performanță. Am simțit o mâhnire că nu am putut duce la bun sfârșit sezonul, toți jucătorii și staff-ul au depus o muncă extraordinară și ne-am fi dorit să ducem la bun sfârșit ceea ce am început împreună. Partea bună pentru mine a fost că am putut să petrec foarte mult timp cu familia, cred că nu am reușit să stăm atât de mult timp împreună niciodată. Ne-am bucurat împreună de lucruri mărunte, de care cred că uităm cu toții câteodată din cauza muncii sau a agitației din jurul nostru. De plictiseală nici nu s-a pus problema. Matei, fiul nostru, e ca un vulcan cu energie de dimineață până seara, deci nu am mai avut nevoie de antrenamente acasă (râde). 

În ce măsură a afectat pandemia pregătirea fizică a jucătorilor?

Una dintre problemele principale ar fi că nu s-a încheiat un ciclu anual, s-au pierdut multe meciuri și antrenamente, un factor destul de important în cariera unui sportiv. Astfel de situații apar de obicei doar în cazul unor accidentări. Desigur nu sunt deloc asemănătoare situațiile, dar forma sportivă cu siguranță a avut de suferit destul de mult. Asta înseamnă că sportivii se vor întoarce la echipe într-o formă mai precară decât în anii precedenți.

Ai menținut contactul cu baschetbaliștii noștri?

Am menținut legătura cu majoritatea jucătorilor care încă fac parte din echipa noastră, în special cu cei tineri. Am încercat să îi ajut cât am reușit de mult online și în funcție de materialele și locațiile în care se puteau antrena.

În ce măsură crezi că antrenamentele făcute acasă pot menține formă fizică a sportivilor?

Nu sunt adeptul antrenamentelor acasă sub nicio formă și o să enumăr câteva dintre motive: concentrarea și implicarea diferă în sala de antrenament. Acasă cred, totuși, că se păstrează o zonă de comfort. Corectitudinea execuției unui exercițiu este greu de verificat online pentru un antrenor. Astfel, antrenorii sunt nevoiți să urmărească online postura corectă și, câteodată, chiar și intensitatea. Trebuie luată în calcul și lipsa spiritului competitiv care există în cadrul unui antrenament colectiv. Majoritatea antrenamentelor sunt statice sau cu deplasări mici. Acestea nu pot reda în totalitate mișcarea specifică din jocul de baschet. Cu toate acestea, mai spuneam că astfel de perioade apar doar în cazul accidentărilor la sportivii de performanță, dar am traversat o perioadă excepțională, diferită față de una a accidentărilor. Astfel, antrenamentele individuale acasă ne ajută să păstrăm musculatura la un minimum necesar pentru a nu începe pregătirea ca și în cazul unei accidentări, când musculatura scade drastic.

Iar numeroși sportivi au pierdut din masa musculară. Odată ce au revenit la antrenamente, baschetbaliștii Stelei Roșii Belgrad s-au confruntat cu această problema. Preparatorii lor fizici au făcut publică situația. Cât de greu vor reveni sportivii de performanță la nivelul la care erau înainte dacă au pierdut din masa musculară?

Chiar vorbeam pe această temă cu Adi Resteman la începutul carantinei și îi spuneam că aș fi îngrijorat să reluăm competiția internă. Sportivii au pierdut mult în această perioadă din capacitatea aerobă și din masă musculară, iar riscul de accidentare va fi mare. Să ne gândim la fotbal, unde s-au reluat câteva competiții. Ei bine, acolo există multe cazuri de accidentări după antrenamente, deci practic Steaua Roșie a confirmat, prin comunicatul lor, temerile mele.

Care sunt pașii în revenirea sportivilor la antrenamente?

E o întrebare dificilă. Pașii depind, în situația de față, de foarte mulți factori, în special de MTS și de regulile pe care le impun. Noi, ca și club, cu siguranță am fi vrut să începem activitatea și cred că orice club sportiv din România și-a dorit la fel. Sunt anumite aspecte care vor schimba, pentru o perioadă, sportul pe care îl știam cu toții. Cu toate acestea, ar trebui să începem o readaptare mult mai lungă decât înainte la toate tipurile de efort. Drept urmare, periodizarea antrenamentelor va trebui calculată foarte bine.

Ce este important pentru reluarea activității în sectorul juvenil?

Cred că reluarea activității la orice nivel ar trebui făcută cu multe testări. Aici trebuie să aflăm cu exactitate nivelul sportivilor. În urma acestor teste, antrenorii vor putea să știe cu exactitate la ce intensitate pot lucra, ce volum trebuie să aibă și ce obiective își pot propune pentru competiții. Din punctul meu de vedere, sportivii, în special tinerii, nu ar trebui pregătiți doar pentru turnee finale sau alte competiții. Ar trebui reintroduși încet în antremanentele de performanță și continuată creșterea lor de la an la an.

Să ne așteptăm la o predispoziție la accidentări a sportivilor? Cum poate fi prevenit acest lucru?

Depinde foarte mult de noi ca antrenori și depinde de felul cum vom înțelege ce s-a întâmplat în aceste luni de pauză. Un organism nepregătit e tot timpul predispus la accidentări. Dacă noi reușim o periodizare optimă a antrenamentelor din perioada următoare și punem accent pe corectitudinea exercițiilor fizice și nu pe un număr mare de repetări executate greșit, vom reuși să obținem o creștere constantă. Dacă vom antrena disfuncții, să spunem așa, nu vom avea creșteri și cu siguranță vor apărea accidentări. Capacitatea aerobă și anaerobă nu trebuie să fie antrenate după ureche. Fiecare sportiv e diferit din punct de vedere al organismului. Nu ar trebui să alerge toți sportivii în același ritm și ar trebui verificată frecvența cardiacă în timpul și după exercițiile fizice. Este recomandat ca sportivii să crească ritmul treptat în funcție de frecvența cardiacă a fiecăruia. Creșterea masei musculare ar fi încă un subiect. Știm cu toții că masa musculară e mai greu de obținut în sporturile cu eforturi intense, repetate și consum energetic ridicat. Dacă nu vom readapta organismul treptat la antrenamentele de forță și vom suprasolicita musculatura atât la antrenamente fizice, cât și la cele tehnice, atunci cu siguranță va crește riscul accidentărilor.

Cum ar trebui reluată activitatea sportivă la baschet? Să fie întâi antrenamente fizice și apoi să se treacă la minge?

Eu sunt de părere că ar trebui inițial o perioadă de acomodare fizică. Adesea, sportivii uită, în momentele în care au mingea, de orice acomodare și vor să facă exerciții la o intensitate prea ridicată sau fără o încălzire corespunzătoare. Deși sunt supărați de multe ori pe noi că nu văd mingea câteva zile și că au parte doar de antrenamente fizice, le transmit pe această cale că nu facem nimic intenționat. Încercăm doar să reducem riscul de accidentare și vrem să îi aducem la un nivel de pregătire optim pentru a putea face față cu bine antrenamentelor specifice și mai apoi competițiilor.

Ai avut parte de experiențe internaționale în Italia și în Qatar, atât în calitate de jucător, cât și de preparator fizic. Ești în continuare în contact cu alți colegi de-ai tăi din afară țării?

Da, din fericire sportul m-a purtat de tânăr prin multe țări și am avut parte de experiențe interesante. Un exemplu ar fi să antrenezi o echipă din punct de vedere fizic, când afară este o temperatură de peste 45 de grade. Am participat în 2015 la un congres de preparatori fizici în Italia și chiar am avut supriza plăcută să întâlnesc doi foști colegi. Unul dintre ei se ocupă de vânzarea anumitor materiale sportive, cum ar fi monitorizări GPS sau monitorizări a detentei. Celălalt a devenit kinetoterapeut. Cu staff-ul din Qatar mai țin legătură, nu foarte des, dar schimbăm idei. Unul dintre jucători își dorea chiar, în 2018, să vină în vizită la Cluj și să facă o pregătire, dar acea vara mi-am dedicat-o în totalitate naționalei U20.

După aceste luni fără baschet, cum va arăta perioada de pregătire odată ce se reunește echipa mare?

Cred că va fi una mai lungă, nu neapărat mai intensă. Va fi foarte greu să aduci toți jucătorii la același nivel de pregătire într-o perioadă asemănătoare celei din vara trecută. Pauza a fost mult mai mare față de anii precedenți, știm cu siguranță că antrenamentele de acasă nu pot să înlocuiască antrenamentele specifice, colective. Vor fi jucători noi care, probabil, nu au reușit să se antreneze foarte mult în ultimele luni. Cu siguranță staff-ul va cântări foarte bine situația și va lua o decizie potrivită în ceea ce privește pregătirea noului sezon.

Ce sfat le oferi iubitorilor de mișcare în ceea ce privește revenirea la activitatea sportivă?

Sfatul meu este să își găsească activități pe care le îndrăgesc, pentru început. Mă refer la drumeții, la mersul cu bicicleta sau la jocuri 1 la 1 distractive, cum ar fi padel, tenis, volei. Trebuie respectată și distanța socială. Vor fi momente în care nu vor avea chef să facă nimic, încercând să își păcălească, dacă îmi permiteți, creierul. Și creierul are nevoie de antrenament pentru a ieși din zona de comfort, iar pe urmă cred că o să o să reușească să revină încet la obiceiurile sănătoase.